Pentru mine, călătoria în State a început cu un drum la ambasadă pentru viză. Procedura în sine a fost simplă, dar momentul în care te preiau cei de la securitate direct din stradă și, până ieși, nimeni de afară nu mai știe nimic de tine mi s-a părut un pic stresant. În cele din urmă, totul a fost bine. Viza aprobată, travel mode ON. 😄
Am stat zece zile în State, patru în Dallas și șase în Chicago. Am fost cu treabă în ambele orașe, dar în Chicago am prins și un weekend, iar unul dintre colegii de acolo s-a oferit să ne arate centrul. Așa se explică de ce din Dallas am doar câteva poze, iar în Chicago am ajuns să fotografiez același râu din toate unghiurile. 😆
Patru zile în Dallas, la International Roofing Expo
În Dallas am mers pentru International Roofing Expo (IRE), pe care organizatorii îl descriu drept cel mai mare eveniment din America de Nord dedicat industriei acoperișurilor și lucrărilor exterioare. Expoziția are loc anual, în diferite orașe gazdă. Și dintre toate lucrurile pe care le puteam fotografia la o expoziție de acoperișuri, eu m-am întors cu o poză cu R2-D2, C-3PO și un stormtrooper. 😄
Am avut puțin timp să văd Dallasul, dar mi-a plăcut tot ce am apucat să văd. Începând chiar cu hotelul la care am fost cazați, Canvas Hotel Dallas, care avea un stil industrial pe gustul meu, cu pereți de cărămidă la vedere și tavane din beton. Iar la restaurantul hotelului am comandat în fiecare seară același lucru, steak and fries.
Cred că ospătărița era convinsă că nu mai știu să citesc altceva din meniu. Săraca, tot încerca să-mi sugereze și alte preparate. Eu voiam să mă satur de faimosul steak de vită. N-a funcționat. Aș mai mânca și acum. 😋
M-au fascinat și drumurile, și mașinile. Străzi cu o mulțime de benzi, pickup-uri uriașe pe stradă, totul parcă venea pe mărimea XXL. Am ajuns și la In-N-Out Burger, într-un local cu banchete roșii și albe, care mi-a amintit de diner-ele americane din filme. M-am bucurat că am avut parte și eu de experiența unui burger autentic.
Un weekend în Chicago, cu vânt și opriri la înălțime
În Chicago am stat la Renaissance Chicago O’Hare Suites Hotel. Abia așteptam weekendul ca să văd centrul, dar până să ieșim la plimbare am avut o mică problemă. Nu degeaba i se spune Windy City. Am simțit vântul pe pielea mea și mi-a fost atât de frig, încât am ajuns la shopping să-mi cumpăr ceva mai gros. Îmi doream prea mult să văd orașul ca să renunț, așa că m-am îmbrăcat mai bine și am ieșit în frig.
Colegul nostru care s-a oferit sa ne facă un mic tur de oraș, a avut o idee bună. Ne-a plimbat din terasă în terasă ca să vedem cât mai mult din Chicago de sus. Am ajuns la Cindy’s Rooftop, de unde se văd Millennium Park și The Bean, și la LH Rooftop, terasa hotelului LondonHouse, cu vedere spre râul Chicago și turnul cu ceas al clădirii Wrigley. Din fericire, majoritatea teraselor aveau și o sursă de încălzire, așa că puteam să stăm afară să admirăm orașul cu o cafea, un ceai sau ceva cu mai multe grade. 😉
Cel mai mult mi-a plăcut la The Signature Room. Primisem un pont că cea mai frumoasă priveliște spre oraș era din baia fetelor. Evident că m-am dus să verific. De mai multe ori, chiar. 😄
În weekend am trecut și pe la Apple Store-ul de pe Michigan Avenue. N-am cumpărat nimic, dar în orice țară ajung, dacă dau de un Apple Store, vizita e mandatory. 😄
Zile la birou și cine cu colegii
După weekend, mi-am petrecut mai tot timpul la birou, departe de centru. Seara însă, colegii ne duceau de fiecare dată la alt restaurant. Știau cât de mult îmi place să gătesc și să încerc mâncăruri noi, așa că s-au gândit să mă răsfețe și să mă surprindă cu câte ceva la fiecare cină. Le-a ieșit. 😄
Unul dintre restaurantele la care am ajuns a fost Girl & the Goat, în West Loop, deschis de Stephanie Izard după ce a câștigat Top Chef. Meniul era gândit pentru împărțit, așa că puteam să comandăm mai multe feluri și să gustăm fiecare din câte puțin. Mie îmi place genul ăsta de cină, mai ales când îmi fac cu ochiul mai multe lucruri din meniu.
Acum îmi pare rău că n-am făcut poze la cinele astea. Mi-ar fi plăcut să mai văd ce-am avut prin farfurii, mai ales că în Chicago am mâncat melci pentru prima dată. Și chiar nu mi-au displăcut. 😄
Dacă ar fi să mai comand acum câte ceva din fiecare oraș, din Dallas aș lua clar steak and fries. Iar din Chicago, un Old Fashioned. De atunci e cocktailul meu preferat.
Concluzii după deplasarea în Dallas și Chicago
❤️ Ce mi-a plăcut
- Contrastul dintre cele două orașe. În Dallas, chiar și când era multă lume, aveam senzația că e loc pentru toți. În centrul Chicago-ului, printre clădirile înalte și forfota de pe străzi, simțeam mult mai tare că sunt în mijlocul unui oraș mare.
- Felul în care ne-au primit colegii. Mi-a plăcut că am apucat să petrecem timp împreună și în afara biroului. Așa am văzut și eu un pic din Chicago-ul lor.
- Mâncarea. Am mâncat bine în ambele orașe. În Dallas aș fi comandat liniștită același lucru și a patra seară, iar în Chicago îmi făceau cu ochiul mai multe feluri deodată. Noroc cu porțiile de împărțit. 😄
💔 Ce nu mi-a plăcut
- Cât de puțin timp am avut să văd Dallasul. Mi-a plăcut ce am apucat să văd și mi-ar fi prins bine încă o zi prin oraș.
- Frigul din Chicago. Data viitoare aș pune ceva mai gros în bagaj. De fapt, aș merge vara. 😆
- Cafeaua. Eu nu-s obișnuită să beau un litru de cafea înainte să mă apuc de treabă, dar cam așa simțeam că trebuie să fac ca să simt vreun efect. 😄
- Jet lag-ul. Cu programul de lucru atât de încărcat, n-am prea avut timp pentru mine, să-mi intru în ritm pe îndelete. Seara, la cină, abia îmi țineam ochii deschiși. La trei dimineața, în schimb, eram fresh și vorbeam cu colegii din România. La ei măcar începuse ziua de lucru. 😂
Acest articol conține linkuri de afiliere. Dacă alegi să faci o achiziție, o rezervare sau să folosești un serviciu prin intermediul lor, pot primi un mic comision, fără niciun cost suplimentar pentru tine.
