Relația mea cu sportul în Cluj: am încercat de toate, m-am ținut de puține

Scris de Loredana Arion în Lifestyle

Minge medicinală pe o saltea mov, între picioare în colanți cu imprimeu și pantofi sport cu șireturi roz

După trei ani în care mersesem constant la sală, mutarea la Cluj a deschis un capitol ceva mai haotic în relația mea cu sportul. Am încercat diverse activități, am revenit la sala de forță, am renunțat, apoi am încercat altceva.

Dacă în povestea cu noul antrenor personal ajunsesem, în sfârșit, la o perioadă de consecvență, la Cluj nu am mai reușit să-mi găsesc ritmul.

Ca să ne înțelegem, nici în cei trei ani de sală nu mersesem de plăcere. Nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit să merg acolo. Dar mă duceam. Ceea ce, având în vedere istoricul meu, era deja o realizare. 😁

La Cluj, însă, până și partea aceasta a început să scârțâie.

Înapoi la sala de forță. Cu liftul

Am încercat să reiau mersul la sală, dar nu reușeam nicicum să fiu consecventă mai mult de o lună.

Mă apucam, mergeam o perioadă, apoi abandonam. După alte încercări, reveneam tot la clasica sală de forță, fiindcă era o variantă cunoscută. Doar că nici familiaritatea nu mă ținea prea mult.

Spre finalul perioadei în care am locuit la Cluj, ajunsesem să merg la sala aflată chiar în blocul nostru. Mai convenabil de atât nici nu prea se putea: mă urcam în lift și ajungeam la antrenament. Nici măcar drumul până acolo nu mai putea intra pe lista scuzelor. 😄

Alesesem să merg seara, de la nouă, ca să mă întorc obosită și să mă bag direct la somn.

Eu nu i-am înțeles niciodată pe oamenii care spun că mersul la sală le dă energie. Pe mine mă punea la somn aproape instant. Foarte bine că ei plecau de la antrenament pregătiți să cucerească lumea. Eu eram pregătită să mă bag sub plapumă.

Iar când mergeam dimineața și după aceea trebuia să ajung la birou, aptă de muncă, reușeam să mă concentrez abia după două shoturi de espresso.

Așa că ora nouă seara mi se părea o alegere cât se poate de logică. Dacă tot venea somnul după sport, măcar să vină la ora potrivită. 😂

Selfie în oglindă la sala de fitness, lângă suportul cu gantere, cu orașul vizibil prin ferestrele mari

Aerobic și TRX, în căutarea unei variante care să-mi placă

Cum întoarcerea la sala de forță nu prea funcționa, am încercat și diverse clase de aerobic, apoi TRX.

Poate că aveam nevoie de alt tip de mișcare. Poate că o clasă diferită avea să mă convingă să revin suficient de des încât să-mi formez din nou o rutină.

Doar că, în cazul meu, încercarea unei activități noi și continuarea ei erau două lucruri foarte diferite.

Ajungeam la clase, făceam exercițiile, însă nu găseam acel ceva care să mă țină motivată. Și, destul de repede, renunțam.

Lista activităților încercate se diversifica. Programul meu sportiv, mai puțin.

La clasele în aer liber aveam alte priorități

Grup de participanți făcând exerciții pe iarbă într-o zi însorită

Am mers și la clase în aer liber. Iar fotografia de la una dintre ele mi se pare că descrie destul de bine implicarea mea în proces.

Toată lumea făcea exerciții, eu eram mai preocupată să mă încarc cu vitamina D. 😂

Adică venisem. Eram în echipament sportiv. Mă aflam în același loc cu oamenii care făceau mișcare. Doar că, în momentul surprins în poză, soarele părea să-mi fi captat atenția ceva mai mult decât antrenamentul.

La capitolul prezență stăteam bine. Cu participarea mai negociam.

Nici clasele acestea nu au devenit un obicei, dar măcar a rămas o fotografie care arată destul de clar cât de implicată eram. 😁

Am încercat inclusiv aerial yoga

Eu și o prietenă făcând exerciții în hamace roșii și turcoaz la o clasă de aerial yoga, alături de instructoare

Da, am ajuns și la aerial yoga.

După sală, aerobic și TRX, am încercat să văd cum mă înțeleg cu exercițiile făcute cu ajutorul unui hamac suspendat. Există și dovada foto, deci nu pot fi acuzată că n-am explorat opțiunile.

Din păcate, nici asta nu m-a convins să revin constant.

Se pare că puteam schimba sala, tipul de antrenament și chiar distanța față de podea. Consecvența tot nu se lipea de mine. 😄

O perioadă cu multe încercări și puțină continuitate

Cam așa a arătat relația mea cu sportul în Cluj: reveniri la sala de forță și diverse activități care nu au ajuns să se transforme într-o rutină. Am încercat aerobic, TRX, aerial yoga și clase în aer liber, dar nu am găsit ceva de care să mă țin.

Măcar au rămas fotografiile: eu la sală, eu într-un hamac și eu la o clasă în aer liber, mai preocupată de soare decât de exerciții.

Un portofoliu sportiv variat. Cu prezență ocazională. 😁