Cu noul antrenor personal, aproape de Olimpiadă

Scris de Loredana Arion în Lifestyle

Ilustrație cu o femeie în plank pe antebrațe și un antrenor personal pe vine lângă ea, ținând un cronometru

După ce a plecat *le pam-pam, spuneam că a venit momentul să cunosc și alți antrenori personali. Să nu mă mai atașez chiar așa de primul om care reușește să mă convingă să fac mișcare.

Ei bine, au urmat câteva luni cu un alt antrenor personal. Mergeam în continuare la sală împreună cu *le husband, doar că acum aveam de descoperit un alt stil de antrenament și un om cu totul diferit de primul.

Iar diferența s-a simțit.

Dacă primul reușise să mă facă să revin la sală, al doilea părea hotărât să vadă cât de departe putem duce această realizare. Eu mă gândeam la puțină mișcare și tonifiere. După cum decurgeau antrenamentele, el părea să aibă în vedere și o eventuală participare la Olimpiadă. 😅

Ceea ce era destul de ambițios pentru cineva care, nu cu mult timp înainte, considera mersul până la sală o parte importantă din efort.

Eu venisem cu obiective modeste

Ca să ne înțelegem de la început, nu mă apucasem de sală cu gândul la performanță. Voiam să mă mișc, să-mi tonific puțin musculatura și, dacă se putea, să păstrez obiceiul mai mult decât valabilitatea unui abonament.

Pentru mine, ultima parte conta destul de mult.

Aveam deja experiență cu începuturile. Cu entuziasmul acela în care îți faci abonament și, pentru câteva momente, ai impresia că ai rezolvat problema sportului. După care îți amintești că abonamentul presupune și prezență fizică.

De data aceasta, însă, chiar ajunsesem să merg. Trecusem de primele două luni de sală, de febra musculară de la început și de surpriza că mă întorceam de bunăvoie.

Bine, „de bunăvoie” e mult spus. Dar mă întorceam.

În mintea mea, acesta era deja un progres suficient de mare încât să fie tratat cu puțină delicatețe. Noul antrenor avea o abordare mai exigentă. Mult mai exigentă decât anticipasem eu când mă gândisem că o să continuăm pur și simplu cu altcineva.

Alt antrenor, altă dinamică

Cu *le pam-pam ajunsesem să ne cunoaștem. Știa cum să mă motiveze, când să-mi atingă orgoliul și cum să mă facă să mai încerc, inclusiv atunci când eram convinsă că nu mai pot.

Eu mă obișnuisem cu el. Cu felul lui de a fi, cu antrenamentele și cu ideea că, deși aveam destule comentarii, până la urmă făceam ce aveam de făcut.

Schimbarea antrenorului a însemnat să o iau de la capăt cu partea aceasta.

Nu cu sala în sine, ci cu obișnuința de a lucra cu un anumit om. Descoperi repede că doi antrenori personali pot avea stiluri foarte diferite, chiar dacă tu vii cu aceleași obiective și cu aceeași disponibilitate de a negocia efortul.

Adică, în cazul meu, una destul de mare. 😄

Noul antrenor lua antrenamentele foarte în serios. Iar eu aveam senzația că trebuie să țin pasul cu o versiune a mea ceva mai sportivă decât cea pe care o cunoșteam.

O versiune care, probabil, nu ar fi simțit nevoia să precizeze atât de des că venise doar pentru puțină tonifiere.

Pregătirea pentru Olimpiadă. A mea, aparent.

Au urmat câteva luni în care am avut suficient timp să mă lămuresc: omul era exigent, iar eu rămăsesem aceeași persoană care își dorea să facă mișcare fără să transforme asta într-un proiect de performanță.

Eu venisem pentru puțină tonifiere. După seriozitatea cu care eram pusă la treabă, părea că trecusem deja de calificările pentru Olimpiadă.

Nu știam la ce probă, dar nici nu îndrăzneam să întreb. Să nu-i dau idei. 😄

Eu bifam prezența la sală ca pe o mică victorie personală. Antrenamentul venea imediat să-mi amintească faptul că prezența era doar începutul.

Și aici apărea problema mea cu toată situația: îmi plăcea ideea de a fi o persoană care face sport. Partea în care trebuia să fac efectiv sport continua să necesite ceva muncă de convingere.

Se pare că noul antrenor nu considera această contradicție un motiv suficient ca să o luăm mai ușor.

*Le husband era acolo. Dar parcă avea alt abonament.

Mergeam împreună cu *le husband și, deși aveam același antrenor, pe el nu-l chinuia ca pe mine. Ceea ce mi se părea ușor nedrept, mai ales că eu fusesem cea care scrisese că el este cel leneș dintre noi. 😄

Poate că aici greșisem. Îi făcusem lui reputație de leneș și mie de persoană care poate mai mult. Iar acum părea că suport consecințele.

Nu știu de ce aveam parte de mai multă exigență, dar puteam să apreciez dedicarea antrenorului și, în același timp, să-mi doresc puțin din tratamentul lui *le husband. Măcar prin rotație, să fie echitabil. 😅

Cât de ferm să fie, totuși, un antrenor?

Privind în urmă la momentul în care am început sala, trebuie să recunosc că eu cerusem un antrenor ferm. Un om care să nu accepte toate negocierile mele și care să mă ajute să trec peste tendința de a renunța înainte să încep.

Nu pot pretinde acum că mă așteptam să merg acolo doar pentru conversație.

Totuși, între intenția mea de atunci și experiența cu noul antrenor se strecurase o diferență de interpretare. Eu mă gândeam la cineva care să mă țină pe direcție. Experiența aceasta venise cu ceva mai multă intensitate decât anticipasem.

Și poate tocmai de aceea schimbarea mi s-a părut atât de mare. După primul antrenor îmi păruse rău fiindcă mă obișnuisem cu el. Cu al doilea, aveam mereu în minte comparația dintre ce știam deja și ce descopeream acum.

Două stiluri diferite. Aceeași eu, încă încercând să-mi găsesc locul în toată povestea cu sportul.

Puțină tonifiere și multă seriozitate

Dacă ar fi să descriu acele luni, aș spune că au fost întâlnirea dintre obiectivele mele modeste și un antrenor care își lua treaba foarte în serios.

Nu m-am transformat brusc într-o pasionată de performanță. Nici dorința mea inițială nu devenise mai spectaculoasă între timp. Voiam în continuare să mă mișc și să-mi tonific puțin musculatura.

Dar începusem să înțeleg că, atunci când schimbi antrenorul, se poate schimba destul de mult și experiența ta la sală.

Inclusiv cât de nostalgică devii după primul. 😄

Așadar, dacă vă întrebați ce a urmat după plecarea lui *le pam-pam: câteva luni cu un antrenor nou, multă seriozitate și impresia că eram pregătită pentru o competiție la care nu-mi aminteam să mă fi înscris. 💪